Românii se iau în gură cu Ucraina; iar, doar că acum e din cu totul alt motiv. Până acuma ne-am certat că vrem apă de mare mai multă (vezi Insula Şerpilor), iar în schimb ei ne-au dat apă dulce să ne ajungă literalmente până peste cap. Şi se pare că totul s-a întâmplat fără ca nimeni să nu ştie nimic, sau cel puţin aşa a susţinut Tăriceanu care iar s-a făcut de cacao.

Instituţiile statului, ca să se scoată că iar au fost surprinse de ape - oare pentru a câta oară - acum au început să dea vina pe vecini, că cică nu ne-au anunţat că vine viitura. Ucrainienii susţin sus şi tare că ne-au zis şi important e că ei pot şi dovedi cu documente, scris negru pe alb. Sincer să fiu eu i-aş fi crezut pe cuvânt chiar dacă nu prezentau argumente solide, iar scrisoarea de mulţumire trimisă de către Ministerul Mediului din România către ucrainieni este o dovadă în plus că aceştia nu mint.

Au încercat s-o dreagă mai pe urmă, cică nu au fost concludente rapoartele de la vecini. Vrăjeală! Dacă nu se pot înţelege între ele nici măcar atunci când mint cu neruşinare, atunci ce să mai aşteptăm de la instituţii? Să ne apere drepturile? Să ne protejeze ca naţiune? Să ne susţină interesele ? Din părţi! Nici într-o mie de ani!

Dar touşi “să trăiţi bine”.

Pro TV, un post de televiziune care poate fi asociat cu sfârşitul Lumii, Apocalipsa, a doua venire…, cei patru călăreţi ai întunericului şi orice altă modalitate în care se poate reprezenta sfârşitul tuturor celor cunoscute.

De ce? Cum de ce? Din cauza ştirilor de la ora cinci, care marchează începutul recitalului dezastrelor în România. Să zicem că vine unu’ din pădure şi primul contact care îl are cu lumea ştirilor este prin intermediul Pro TV. Păi nu zice omul ăla că vine apocalipsa când vede cantitatea de dezastre pe metru pătrat din Românica?

În profesionalismul lor, Pro TV-ul prezintă o mare varietate de ştiri, de la faptul că badea Nicolae i-a dat în cap cu sapa la nea Ion pentru că a îndrăznit să treacă pe pământul lui, până la dezastre în toată regula, cutremure, incendii şi ce-o mai fi mai negru pe lumea asta, toate le găseşti la ştirile de la ora cinci pentru a-ţi face o seară cât mai plăcută.

Mare-i grădina… Doamne!

Criza de hârtie igienică din Kaufland devine tot mai mare pe zi ce trece. Unde mai ieri era un pavilion plin cu acest produs preţios şi atât de folositor, acum bate vântul ca în vestul sălbatic.

Se mai chinuie să facă faţă, vreo două baxuri de hârtie, dar cu vremurile ăstea nu cred că rezistă ele mult pe acolo. Mă gândeam că poate ar fi cazul să-mi fac provizii din timp, nu de alta, da’ să nu rămân fără, că am încurcat-o rău de tot.

După cum vedeţi, în nebuna lor alergătură după acest magnific produs îmbrăcat în culori atât de delicate şi pufoase, oamenii au început să rupă ambalajele aruncându-le cât colo, în încercarea de a ajunge cât mai repede la mirifica încărcătură. Un ultim rătăcit încearcă să strângă resturile rămase după mulţimea năucitoare care atacase standul…

Am observat că mulţi dintre cei care mă vizitează, folosesc Mozila Firefox, ceea ce e un lucru bun şi ar trebui să ia exemplu şi cei care au rămas fideli vechiului Internet Explorer de la Microsoft. Credeţi-mă pe cuvânt când vă spun că Firefox e mult mai ergonomic decât IE şi mai sigur, m-a scăpat din câteva belele până acuma, tentative de phishing şi alte prostii.

Asta e pentru cei care nu şi-au făcut încă update-ul la Firefox 3.0 şi am observat că aceştia sunt mai mult de jumătate din cei care îl folosesc. Fugiţi repede şi daţi-l jos, că a venit de mult în versiune stabilă. Iar pentru IE, nu ştiţi ce pierdeţi dacă încă mai folosiţi dinozaurul ăla de la Bill Gates.

Download Firefox 3.0

Aceasta este tableta grafică folosită de mine în diferite scopuri mai mult sau mai puţin creative. De vreme ce a fost prima mea tabletă, mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc cu interfaţa şi noile posibilităţi de control ale micii săgeţi de pe monitorul PC-ului.

Este o tabletă grafică, nu prea mare, după cum îi spune şi numele, e de mărime A6, adică 20 cm pe 18,5 cu suprafaţă utilă de 15,4 pe 9,6 centimetri. Măsurători făcute de mine, la milimetru. Ei dau 20 x 18,6 cm cu 14,7 x 9,2 cm suprafaţa activă, dar să nu ne împiedicăm în detalii, ei ştiu mai bine.  Grosimea e de 10-11 mm, dar această dimensiune nu o să îţi intre în câmpul vizual decât dacă abia ajungi cu nasul la birou.

Butoane, patru din care două programabile şi un fel de touchpad pentru zoom sau scroll. Acesta din urmă nu prea l-am folosit pentru scroll, dar e foarte bun când lucrezi ceva şi vrei să vezi mai mare sau mai mic, după caz. Mai are un Pen cu suportul aferent cu două butoane în laterat, iar deasupra funcţia de erase. E frumos cum se schimbă tool-ul în Photoshop sau Paint Shop Pro când întorci Pen-ul cu susul în jos. Cu doar 512 nivele de presiune la creion şi o rezoluţie de 2540 dpi (puncte pe inch) este recomandată mai mult pentru începători aşa ca mine, experţii să-şi cumpere scule mai bune şi mai mari.

La 860 de grame se prinde foarte bine de birou şi îţi oferă stabilitate, deci dacă ceva iese tremurat nu ea e de vină ci sigur îţi tremură ţie mâna. Se instalează uşor conexiunea cu PC-ul făcându-se printr-un cablu USB, iar pe cd-ul aferent mai ai un add-on la Office cu ajutorul căruia poţi face propriile însemnări pe tot felul de documente.

Până acum nu am avut probleme cu ea şi după ce m-am obişnuit cu noul stil de navigare printre pixeli, a devenit o sculă faină.

Totuşi nu o folosesc la navigarea propriu zisă ci mai mult atunci când editez o fotografie sau alt element grafic în programe specializate pe aşa ceva. Pentru început e bună, aşa ca să prinzi gustul mâinilor eliberate de suveranitatea mouse-ului.