După drumul din Mănăştur până la Polus, care a durat mai bine de o oră, am zis că dacă tot am reuşit să ies din Cluj, să profit de ocazie pentru a trece pe la Praktiker pentru anumite achiziţii de ”handy man”. Scopul drumului odată îndeplinit, m-am mai învârtit pe acolodatorită aceloraşi impulsuri de ”man of the house”.

Uite aşa m-am împiedicat de un articol extrem de util şi foarte bine accesorizat: o unghieră cu lacăt. Chiar mă întreb care a fost motivul principal acestei asocieri. Ce tip de cumpărător ar lua aşa ceva de pe raft şi ce utilitate poate da acel cumpărător acestui articol?

Vai, chiar am nevoie de o unghieră, bine că am găsit una! Şi uite ce fericit sunt că are şi lacăt, aşa nu mi-o mai poate lua nimeni! Setez combinaţia cifrului, şi gata… E doar a mea… My precious…

Sau:

Nu cumva să uit să-mi tai unghiile. Ce bine că am unghiera ataşată lacătului cu care îmi închid dulapul, ca să-mi amintească de fiecare dată să-mi verific lungimea unghiilor!

Dacă găsiţi vre-un motiv plauzibil pentru această asociere, ziceţi aici, nu mă lăsaţi aşa în ceaţă. Eu unul nu am găsit până acum unul.

Clujul blocat pe asfalt, din trei direcţii principale. Motivele blocajului variază de la prostia administraţiei rutiere, până la prostia administraţiei drumurilor.

Dacă te porneşti din Turda înspre Feleac nu o să poţi urca pe două benzi, cum e normal, ci pe una singură, muncitorii de la apă, gaz, canalizare sau ce-or mai fi făcând ei pe acolo, şi-au rezervat o bandă a lor care s-o folosească în voie, deşi lucrările se desfăşoară aproape de marginea carosabilului.

Hai să zicem că spre Apahida - Dej se lucrează la asfaltare şi că oamenii încearcă să ne facă drumurile mai bune, dar şi asfaltarea, ca la rumâni. În străinătăţuri te culci seara şi pe dimineaţă te trezeşti cu asfalt nou sub cauciucurile maşinii; la noi, nu. La noi trebuie să se lucreze non-stop, dar, din păcate, calitatea lucrării parcă este invers proporţională cu durata acesteia.

Să nu mai vorbesc de Floreşti - Oradea unde mintea creaţă a administraţiei drumurilor a binevoit să facă peste noapte din două benzi funcţionale, una singură, doar aşa, din penelul zugravilor pe asfalt. Azi la ora 18.00 coloana de maşini se formase încă de la intersecţia cu podul din Mănăştur. Mi-a trebuit 1 oră să ajung la Polus în toată aglomeraţia aia. Maşini, claxoane, şoferi nervoşi, iritaţi atât de mult încât unii au început să întoarcă pe linie continuă dublă, doar ca să scape din vacarmul ăla.

Şi toate aceste lucruri datorită faptului că lucrurile în România se fac cu cap, autorităţile au grijă de confortul cetăţenilor, nu lasă lucrurile la voia întâmplării şi se descurcă de minune când vine vorba de realizarea fluenţei traficului în marile oraşe.

Problema se pune în felul următor:

“I live in georegia but i dont see rusia no where not even sound but they says theres tanks should i be worrie

i herd on the news that rusia has invaded but i dont see them no where wats going on”

Adică, ce vrea să întrebe omul ăsta e: “Nu ar trebui să-mi fac griji pentru faptul că americanii atacă Georgia? Locuiesc în Georgia, dar până acum nu am văzut nici urmă de rus pe aici…”

Asta în esenţă, pentru că răspunsurile clarificatoare încep să apară după întrebare, unele îndemnându-l pe bietul individ să-şi ia catrafusele şi să fugă de ruşii cei răi, care tocmai se adună la graniţă… Desigur că totul ar putea fi o glumă, dar, din păcate, chiar există astfel de specimene prin S.U.A.

YAHOO ANSWERS!!!

Mi-am adus aminte de un serial bestial pe care l-am vizionat, bineînţeles că nu pe vre-un canal de televiziune românesc, ci la îndemnul unui prieten. După ce am făcut rost de el, nu m-am mai putut despărţi de monitor. Normal, că a trebuit să dorm şi eu din când în când şi să mănânc, câte puţin.

Te ţine cu sufletul la gură, curios ce se va întâmpla în următorul episod. Uitaţi de ”Prison Break” şi alte prostii de ăstea. Roma e un serial de bun gust şi eu unul chiar cred că aşa se întâmpla pe acea vreme. Nu mă ascund, e violent, e puţin obscen, dar te transpune în atmosfera acelor timpuri. Merită văzut, dar vă sfătuiesc să îl vizionaţi cu moderaţie pentru că sunt doar două sezoane şi o să se termine atât de repede încât o să vă pară rău că v-aţi uitat la un sezon într-o zi.

Da, măi, două sezoane. Este exact aşa cum se spune: Lucrurile bune se termină mai repede. Dar dacă ar fi lungit-o, bănuiesc că nu mai era atât de bestial serialul. Se găseşte pe net, destul de uşor, e din 2005, de sorginte britanică, dar nu moşteneşte deloc plictiseala şi tipicăria insularilor.

Episoadele le găsiţi pe IMDB: Seria 1 şi Seria 2 (ca să ştiţi când le-aţi luat pe toate)

Încă din 1760 î.H. numărul treisprezece a fost considerat unul ghinionist, asociat cu piaza rea şi spus în şoaptă, mai ales dacă data de 13 pica într-o zi de marţi sau vineri. De ce?

1. Diviziunea. Dacă împărţim 13 în 2, 3, 4 sau 6 grupe, întotdeauna va rămâne un element în plus, considerat ghinionist, pentru că nu va participa la nici o activitate a vreunei grupe.

2. Luna plină. 13 e asociat şi cu numărul de nopţi când luna este în deplinătatea ei mistică, dar acest lucru se întâmplă o dată la cinci ani.

3. Număratul. Dacă numeri toate degetele de la mâini şi după aceea mai adaugi două picioare, nu se trece de 12, deci 13 ar fi un număr necunoscut asociat cu teama, respectiv ghinionul. Nu se pun degetele de la picioare.

4. Număr prim. 13 este al şaselea număr prim, iar 6 este asociat cu 666, un număr mistic.

5. Suma. Treisprezece, număr alcătuit din două cifre, 1 şi 3, a căror sumă este 4, cifră considerată la unele popoare având legătură cu moartea şi doliul.

De abia aşteptam să trec de 13 articole pe blog sau tot din această cauză nu am scris ieri nimic. Deci, ştiam eu de ce nu-mi place treisprezece şi uite că totuşi am scris despre el. Ups… sper să nu se întâmple nimic rău.