GUEST POST (Critiku)

…sau mister.Depinde cum puneti accentul:mister sau mister.Sper ca dupa ce veti citi postul asta sa nu credeti ca sunt un snob sau ca sufar de ceva complexe.

Ma gandeam zilele astea, in umblarea mea prin Romanica, la felul in care de multe ori procesul nostru de a con-trai sau con-lucra, se leaga de concluzii pe care le tragem, justificat sau nu, dar care sunt ale NOASTRE: rezultatul procesului NOSTRU cognitiv, feed-backul NOSTRU, chef-d’oeuvre a gandirii NOASTRE, si multe multe alte lucruri pe care ontogeneza noastra  balcanica  le-a imprimat asupra romanasilor din Romanica.

Si, surprinzator, cum am constatat de curand de altfel, de cele mai multe ori con-cluziile romanasilor sunt de fapt con-fuzii: sa dau exemple? nu cred ca e cazul, totusi: Toata lumea se pricepe la fotbal, dar putini inteleg jocul din culise, toata lumea face politica dar nimeni nu are habar de interesele diplomatice care uneori sunt mai importante decat interesele maselor, toti se plang de preturi dar nimeni nu realizeaza ca fiecare isi aduce contributia la inflatie si coruptie intr-un mod substantial si ca  spagile pe care le dam declanseaza o avalansa de evenimente in care defileaza o armata de oameni care verifica si supravegheaza “diminuarea si eradicarea coruptiei” si iau si dau la randul lor spaga pentru ca lucrurile sa mearga “unse, ca pe roate” si “toti sa fie multumiti”. Si asta e doar un exemplu banal.

Concluziile din our daily life graviteaza in preajma  unei confuzii in  care plutim toti. Una MARE de tot. Poate ca si voi va aflati acum in ea. Poate si eu cu postul asta. CIne stie? Mister...

GUEST POST

Încă nu vine sfârşitul Lumii. Ce bine, pentru că mai am atâtea de făcut. De exemplu am uitat să duc gunoiul în seara asta. Cum ar fi să mă prindă sfârşitul lumii aşa? Nu se poate, deci se amână pentru o dată ulterioară.

Cei de pe lângă Geneva, cercetătorii care nu poartă halate albe, vor face pentru început experimente cunoscute până acuma şi abia mai spre sfârşitul lui septembrie vor avea loc ciocniri de particule cu viteze mai mari decât cele care au fost încercate până în prezent. Nimeni nu s-a gândit până acum că sfârşitul Pământului ar veni dintr-o gaură neagră. Toţi au fost cu asteroizii, cutremure, inundaţii catastrofale, era glaciară şi alte alea, în nici un caz, găuri negre. Cum apare o modalitate nouă de sfârşit al Lumii, cum devine un curent foarte ”trendy” pentru apocaliptici.

Nici nu m-ar mira dacă nu peste multă vreme s-ar ecraniza un film cu subiectul ăsta. Oare cum s-ar numi? ”Gaura neagră”, ”Pământul în gaură”, ”Sfârşitul vine din gaură”. Hmm, cam ciudat cuvântul ăsta. Nu prea poţi să-l asociezi cu ceva, fără să pufneşti în râs.

Evrika! Omenirea o să dispară murind de râs când se va anunţa titlul filmului. Ăsta da scenariu de apocalipsă. Păcat că o să supravieţuiască doar englezii.

V-aţi simţit vreodată atât de jos încât să credeţi că mai jos de atât nu se poate? Ei, credeţi-mă, se poate! Ştiu asta pentru că eu sunt acum acolo. Am făcut o prostie cât China când ceva mai simplu nici nu se putea. Dar nu, lucrurile trebuie complicate până la punctul în care ajungi să te dai cu capul de toţi pereţii pentru ce ai făcut. Nici măcar să nu crezi că mai ai vreo scăpare, pentru că ţi-ai tăiat craca singur de sub picioare şi nici nu cu un fierăstrău de ăla mic şi încet, ci cu drujba frate.

Iar apoi… cazi, pentru că nu ai altceva ce să mai faci. Gravitaţia îşi intră în rolul ei prea bine cunoscut şi să ştii că niciodată nu te va dezamăgi. Întotdeauna se duce în jos, mai jos decât puteţi crede. Poate chiar atât de jos încât să ajungi pe cealaltă parte a Pământului, iar apoi vei începe să cazi în sus încercând să uiţi de prostia mai înainte menţionată în imensitatea negrului univers şi crezând că strălucirea stelelor va împiedica pe ceilalţi s-o mai vadă.

Dar ea rămâne cu tine la nesfârşit, aşteaptă cuminte în colţul ei până îi vine rândul şi apoi te loveşte pe la spate când ţi-e lumea mai dragă, aducându-te cu picioarele înapoi pe Pământ, rânjind la gândul tău inocent de a fi pierdut-o pentru totdeauna.

Oameni buni, lăsaţi prostiile în seama oamenilor răi pentru că ei ştiu să le dreseze, să le păstreze mulţumite în colţul lor sau să le amăgească în continuu pentru a nu li se întoarce împotrivă, s-au antrenat de mici. Asta dacă nu vreţi să ajungeţi mai jos decât veţi putea crede vreodată, acolo unde sunt eu acum.

După drumul din Mănăştur până la Polus, care a durat mai bine de o oră, am zis că dacă tot am reuşit să ies din Cluj, să profit de ocazie pentru a trece pe la Praktiker pentru anumite achiziţii de ”handy man”. Scopul drumului odată îndeplinit, m-am mai învârtit pe acolodatorită aceloraşi impulsuri de ”man of the house”.

Uite aşa m-am împiedicat de un articol extrem de util şi foarte bine accesorizat: o unghieră cu lacăt. Chiar mă întreb care a fost motivul principal acestei asocieri. Ce tip de cumpărător ar lua aşa ceva de pe raft şi ce utilitate poate da acel cumpărător acestui articol?

Vai, chiar am nevoie de o unghieră, bine că am găsit una! Şi uite ce fericit sunt că are şi lacăt, aşa nu mi-o mai poate lua nimeni! Setez combinaţia cifrului, şi gata… E doar a mea… My precious…

Sau:

Nu cumva să uit să-mi tai unghiile. Ce bine că am unghiera ataşată lacătului cu care îmi închid dulapul, ca să-mi amintească de fiecare dată să-mi verific lungimea unghiilor!

Dacă găsiţi vre-un motiv plauzibil pentru această asociere, ziceţi aici, nu mă lăsaţi aşa în ceaţă. Eu unul nu am găsit până acum unul.

Încă din 1760 î.H. numărul treisprezece a fost considerat unul ghinionist, asociat cu piaza rea şi spus în şoaptă, mai ales dacă data de 13 pica într-o zi de marţi sau vineri. De ce?

1. Diviziunea. Dacă împărţim 13 în 2, 3, 4 sau 6 grupe, întotdeauna va rămâne un element în plus, considerat ghinionist, pentru că nu va participa la nici o activitate a vreunei grupe.

2. Luna plină. 13 e asociat şi cu numărul de nopţi când luna este în deplinătatea ei mistică, dar acest lucru se întâmplă o dată la cinci ani.

3. Număratul. Dacă numeri toate degetele de la mâini şi după aceea mai adaugi două picioare, nu se trece de 12, deci 13 ar fi un număr necunoscut asociat cu teama, respectiv ghinionul. Nu se pun degetele de la picioare.

4. Număr prim. 13 este al şaselea număr prim, iar 6 este asociat cu 666, un număr mistic.

5. Suma. Treisprezece, număr alcătuit din două cifre, 1 şi 3, a căror sumă este 4, cifră considerată la unele popoare având legătură cu moartea şi doliul.

De abia aşteptam să trec de 13 articole pe blog sau tot din această cauză nu am scris ieri nimic. Deci, ştiam eu de ce nu-mi place treisprezece şi uite că totuşi am scris despre el. Ups… sper să nu se întâmple nimic rău.