Cum unde? La noaptea nopţilor, noaptea albă, noaptea reducerilor. Ştiu că e cam întârziat, dar acuma mi-am amintit de ea. Dacă aţi fost înseamnă că ştiţi de reducerile “bombă”, dacă n-aţi fost, să ştiţi de la mine că n-aţi pierdut nimic, nici măcar timpul. Pe lângă faptul că circulaţia în jur era blocată în aşa hal încât am făcut 30 de minute pe vreo 500 de metri, locurile de parcare erau un lux.

N-am vazut atâta populaţie în perimetrul ăla, de când s-a deschis magazinu’. Şi toată lumea alerga de nebună după reducerile anunţate cu atât de mult tam-tam încât ai fi crezut că primeşti totul pe gratis, numa’ să fii acolo să poţi duce cât de multe.

Nici pe departe ceea ce aştepta lumea. Să vă dau un exemplu de reducere. Haină de iarnă, reducere 50%, cum să n-o iei când vezi un asemenea chilipir? Matematica-i totuşi alta, că 50% din 1400RON tot 700RON face pe oricâte feţe ai întoarce haina cu pricina. Şi pe deasupra multe magazine făceau reduceri ioc, deci noaptea albă a reducerilor, un mare fiasco din punctul meu de vedere.

Totuşi e bine că ai internet gratuit si poţi să vorbeşti pe messenger cu prietenu’ de pe canapeaua alăturată.

La orizont apare un nou joc online, de fapt a apărut de 251 de zile, asemănător într-un fel cu Second Life. Se bazează pe aceleaşi principii de economie proprie, lumea se joacă cu bani reali într-un mediu virtual. De exemplu cu 10EUR cumperi 20GOLD, moneda din republică, iar ca să-ţi întemeiezi o companie ai nevoie de 40GOLD. Poţi să lucrezi pe un salariu de rahat, iar apoi să-ţi cumperi pixeli şi numere mai mici sau mai mari în statistica site-ului.

E făcut în colaborare cu o echipă românească, tânără şi ambiţioasă care abia aşteaptă să vă înscrieţi şi să schimbaţi euroii în gold-ul e-republicii. E un joc destul de complex, mai complex decât se poate descrie în acest articol, se poartă războaie între ţări, întemeiezi partide, se fac tot felul de schimburi, de prieteni şi aşa mai departe.

Da, măi, uite că partea cu socializarea chiar scoate bani din buzunarele oamenilor. Altfel, pentru ce să dea omu’ bani într-un joc virtual, dacă nu pentru imagine. Imaginea chiar contează. O să vedeţi voi cum o să înceapă laudele pe forumuri: ”Îl mai ţii minte pe angel_2_you_4_wings? Nu se poate să-l fii uitat, doar a fost timp de 3 zile preşedintele României pe eRepublik…” şi aşa mai departe. Drept e că acuma şi un preşedinte cu un astfel de nume ar fi mai bun dacât saileru’, asta merităm.

Sincer să fiu, încă nu ştiu cu ce se mănâncă jocul ăsta şi poate că nici nu vreau să aflu. Doar vroiam să strig în gura mare că e o iniţiativă la care au participat şi românii; adevărat, încă în versiune beta, dar care stârneşte curiozitate.

Dacă vă interesează un cont la eRepublik, să vedeţi cum e, comentaţi aici cu e-mail-u’ vostru. O să vă trimit o invitaţie. Mai e ceva, invitaţii sunt doar 5 (cinci), deci primii o să primească, restul, vă daţi doar cu părerea. Normal că pentru invitaţiile ăstea, de le dau eu, o să primesc câte 5 gold în joc, aşa e politica, dar după ce intraţi, dacă vă exprimaţi dorinţa, o să-i primiţi înapoi de la mine. Cred că se poate.

Notă: denumirea eRepublik şi logo-ul aparţin într-u totul companiei, eu nu vreau nimic

L.E.: Dacă vă pune michiduţă să investiţi în joc, aveţi mare grijă, sunt o grămadă de români acolo…

Un week-end fără vorbe din partea mea. Asta nu pentru că am intrat în ”silentio stampa” şi nici nu fac grevă, am renunţat de mult la acest drept. Doar că am fost plecat şi din păcate nu am reuşit să-mi pregătesc din timp poveştile de sfârşit de săptămână. Tot ce pot să sper e că nu v-am supărat prea tare.

Şi că tot veni discuţia despre vorbe şi lipsa timpului de a scrie, să vă dau un sfat pe care din păcate nu l-am urmat de data asta. Ce faci dacă mergi într-o locaţie unde nu ai internet? Poftim? Nu există aşa ceva? Asta s-o credeţi voi. Să presupunem că mergi la cabană, afară ger geros şi iarnă iernoasă, de aia pe bune, iar tu musai trebuie să menţii legătura cu cititorii blogului că altfel pică cerul şi vine apocalipsa.

Uite câteva sfaturi în acest sens:

1. Bagă-ţi net mobil. Există atâtea oferte pe piaţa românească, de la bătrânii Dialog - Orange (a se citi în franceză) şi Connex - Vodafone până la cel mai nou intrat pe piaţă, Cosmote. Netu’ lor e bun, dar nu atâta de bun încât să începi să dai jos filme cu Jenna Jameson de pe Filelist.ro. Oricum, pentru a posta pe blog e numa’ bun. Asta e o soluţie mai costisitoare care îţi scoate o sumă mai mare sau mai mică din buzunar, o dată pe lună. Dacă o foloseşti ori îţi merge bine de bine pe net ori îţi iubeşti în mod exhaustiv cititorii.

2. Du-te tu la net. Addicted to blogging? Atunci sigur găseşti un internet cafe, oriunde te-ai afla. O scoţi şi din gaură de şarpe. Desigur soluţia asta e mult mai incomodă decât prima dar nu te sărăceşte decât cu banii pe biletul pentru telecabină, închiriat de schiuri, snowmobil sau alimentat benzină, după caz. De ce e incomodă? Închipuiţivă un şemineu călduţ în peisajul descris mai sus şi o mândră în braţe, iar tu îţi aminteşti… ”Holly cow, am uitat să scriu pe blog!” Ce-i spui ei? Asta-i altă problemă. Deci vedeţi incomoditatea. Oricum dacă ai plecat, poţi fi sigur că eşti addicted.

3. Scrie de pe mobil. Te urci în cel mai înalt brad de pe lângă cabană, fii atent la urs, că doar acolo găseşti semnal şi începi să scrii postul, iar apoi să-l trimiţi. Totuşi cred că ar fi o idee mai bună să scrii articolul la căldura şemineului şi doar apoi să te urci în copac, e mai eficient, nu credeţi? Asta implică foarte puţine costuri, dar s-ar putea să vă îngheţe ce aveţi mai drag, deci atenţie la cât de gros vă îmbrăcaţi.

4. Roagă un prieten. Sfatul ăsta s-ar putea transforma şi în ”Angajează un prieten”, ”Mituieşte un prieten” sau ”Şantajează un prieten”, asta în funcţie de vechimea prieteniei şi disponibilitatea prietenului. Desigur că posturile nu vor avea aceeaşi calitate ca şi când le-ai fi scris tu, nu vor emana şarmul tău inconfundabil sau nu vor uimi prin logica ta imbatabilă, dar vor fi scrise şi cititorii vor avea ce să citească. Te poţi scuza mai târziu cum că nu ai fost în apele tale sau ai avut gripă aviară. Scuze se găsesc.

5. Wordpress. Cum Wordpress? Soluţia a fost în faţa ta tot timpul, doar că nu ai văzut-o. Hai să-ţi zic. Wordpress-ul e dăştept, are multe opţiuni, una dintre ele fiind aceea că poţi alege data şi ora la care să fie publicat articolul pe care îl scrii. Se găseşte în partea dreaptă a căsuţei în care îţi exprimi tu ideile. De regulă acolo apare ”Publish immediately” adică ”Dă-i să sune” ceea ce o să publice articolul tău imediat ce ai apăsat ”Publish”. Dar tot acolo e o mică legătură ”Edit” cu ajutorul căreia poţi modifica data şi ora la care va fi publicat articolul. După ce eşti mulţumit cu data şi ora alese de tine, pur şi simplu apeşi ”Publish”, dar de data asta nu o să vezi articolul publicat decât în momentul în care l-ai setat.

Desigur că ultima metodă ar fi cea mai la îndemână dintre toate, dar asta cere un pic de muncă în avans, cantitatea depinzând de zilele în care lipseşti. Ar mai fi şi lipsa articolelor spontane în această perioadă, dar dacă vrei să le ai pe toate, tre’ să pui banu’ jos.

Poate fi numit blogging-ul un nou tip de profesie? Cred că s-ar putea cataloga ca fiind o subramură a profesiei de scriitor. La fel ca un editorialist, încerci să-ţi faci cunoscute propriile concepţii asupra lumii, dar spre deosebire de acesta sau de un alt oarecare scriitor, criticii îşi manifestă prezenţa din prima clipă în care ai publicat articolul. Iar dacă această prezenţă nu este resimţită prin comentarii, sigur o vei regăsi indirect în numărul de vizite sau numărul de abonări înregistrate pe blog.

Ca şi mai toate profesiile cunoscute până acum, aceasta cere devotament şi perseverenţă, dar trebuie să implice şi un anumit grad de plăcere. Desigur, că această plăcere, combinată cu satisfacţia poate conduce la o muncă lejeră, fără griji, având potenţial maxim de dezvoltare. Doar cerul este limita, şi numărul de utilizatori de Internet.

A fi blogger nu înseamnă să scrii în neştire, verzi şi uscate. În nici un caz. Şi dacă vrei s-o faci bine, nu e nici prea uşor. Cum oricine are un scop, ţel într-o anumită activitate, aici trebuie să ai trafic. Dacă vrei să scoţi bani vrei trafic ca să-ţi crească rating-ul la review-uri sau veniturile din reclame şi chiar dacă blogul este unul personal, fără a avea ataşat un model de făcut bani, tot vrei să ai trafic. Altfel de ce să mai scrii? Să nu vadă nimeni? Cu cât numărul de persoane care îţi accesează blogul este mai mare, cu atât creşte satisfacţia, fie ea financiară sau de alt tip.

Traficul nu se obţine uşor. O promovare bună a blogului nu este o cale sigură spre succes. Blogul trebuie să aibă conţinut. Iar conţinutul de calitate se obţine prin muncă. Aici am vrut să ajung. Deci un blogger munceşte. De la campanii privind publicitatea blogului, că altfel nu află lumea de tine, până la crearea unui conţinut de calitate.

Deci cunoscuţi şi apropiaţi ai bloggerilor, nu mai luaţi în derâdere munca prietenului scriitor, pentru că merită mai mult de atât. În schimb puteţi să-l sprijiniţi şi, de ce nu, chiar să-l ajutaţi în saga lui de a atrage atenţia maselor.

Oprescu devine din ce în ce mai incisiv în primărie. Dă afară din stânga şi din dreapta înviorând şuncile malacilor care se trezesc pe podea şi se văd nevoiţi să ia acţiuni împotriva lui. Întrebările care se pun acuma sunt doar când şi cum. Să fie acţiunile acestuia doar pentru accederea la conducerea Românicii şi este întradevăr primăria o rampă de lansare spre preşedenţie?

Să fiu sincer, dacă ceea ce face are ca rezultat broboade de transpiraţie pe şuncile amintite mai sus, eu îl susţin total. Ce mai contează că o să aibă şi el părticica lui, atâta timp cât o să cadă capete. Oricine accede la o funcţie cât de cât importantă face la fel. Dacă mai credeţi în poveşti cu zâne vaporoase, trebuie să vă reveniţi. Majoritatea suntem materialişti pentru că banu’ e baza, după cum ziceam. Şi să nu credeţi că un ascet ar fi mai bun pe acolo, pentru că nu ar rezista nici măcar până la prânz; l-ar mânca ceilalţi la micul dejun.

Ghiciţi de ce nu se află nici un român în topul intelectualilor politici ai lumii. Pentru un cetăţean frustrat şi dezgustat până în gât de clasa politică din Românica, soluţia pare tot mai evidentă.