În forfota cumpărăturilor pentru sărbătorile de iarnă, oare chiar trebuie să înduri toate născocirile de reclame inspirate din closet cu accente de prostie şi garnisite cu imbecilităti?

Se pare că da. În Kaufland, spre exemplu, reclamele imbecile abundă, mai ales în această perioadă. De la ”Zilnic Ieftin” auzit de n-şpe mii de ori în timp ce faci rondul pentru cumpărături până la:

Dacă eşti adeptul produselor congelate, trebuie neapărat să cumperi amestecul de legume  mexicane…

Da măi, sunt adeptul produselor congelate. Înainte de masă congelez tot. Aşa reuşesc să mănânc mai puţin. Vezi ce ţi-e şi cu criza asta? E bun şi congelatu’ la ceva. Congelaţi, oameni buni, asta-i soluţia pentru anul viitor.

Dacă acestor texte le mai adaugi şi o voce suavă de jumate ardeleancă, jumate ”hungarian”, mai ai un pic şi dai pe spate de râs.

”Kaufland… zilnic ieftin!”

Cât de mult contează câteva secunde. Din cauza unor clipe în minus, un video care ar putea fi de mare audienţă şi succes este transformat într-un adevărat fiasco. Nu cred că vă puteţi da seama din ceea ce e prezentat mai jos, ce se întâmplă, pentru că, în primul rând, nici eu nu aş rezolva misterul şi în afară de faptul că se aud sirenele unor maşini de poliţie nu mai există nici un indiciu.

De aceea mă pun pe explicaţii ajutătoare care trebuie să însoţească neapărat un astfel de clip de o calitate şi conţinut execrabile. Locaţia, Eroilor Cluj-Napoca, în timpul unor arestări făcute de către poliţia clujeană, împreună cu mascaţii. Doar mai pe urmă am aflat că arestaţii au fost de fapt nişte şantajişti prinşi în timpul primirii banilor de la victima care a avut răbdarea de a colabora cu poliţia română.

Şi uite că am găsit şi vinovatul pentru toată faza asta cu pierderea secundelor preţioase din clip. Suportul de telefon e de vină. Da, suportul. Ăla de se pune pe parbriz cu ventuze şi de care nu am eu încă. Buzunarul blugilor e mult prea strâmt, iar poziţia la volan, mult prea complicată, pentru a performa la nivel înalt când încerci să scoţi telefonul de acolo. Normal că o cameră digitală ar fi fost mult mai potrivită pentru aşa ceva, dar se descurcă omul cum poate. Acuma să nu vă aşteptaţi să mă vedeţi prin Cluj cu o cameră legată de mine. Dacă ar fi aşa mă făceam cameraman şi lucram la TVR.

Poate aţi văzut reportajul la televiziunile locale din Cluj, dar din unghiul ăsta sigur nu l-aţi văzut. A, ce se aude în maşina mea e ATB.

Cel puţin o dată pe lună UPC-ul se întrerupe şi trebuie să aştept să li se reseteze routerele. Asta durează minim o zi, dacă nu mai mult, iar acea zi este una de enervare, indignare şi repulsie faţă de serviciile oferite de acest provider de cablu, internet. Bine totuşi că se întrerupe doar internetul, aşa ne mai rămâne televizorul.

De sunat la relaţii cu clienţii nici nu mai sun, deja m-am obişnuit cu acelaşi răspuns de parcă au făcut o înregistrare audio şi o redau de fiecare dată la telefon: ”S-a întrerupt … şi trebuie să se reseteze …”. Nu contează ce se întrerupe şi ce trebuie să se reseteze. Important e că trebuie aşteptat, ceea ce nu e logic de loc pentru că plătesc 30 sau 31 de zile internetul, nu 30, 31 minus zilele de resetare.

”- Bună, sunt Ionuţ şi îmi plac desenele animate

- Bună Ionuţ!”

Da, aţi citit bine, îmi plac la nebunie desenele animate. Bineînţeles că nu orice gen de animate, dar ţin să precizez că mă uit şi pe cartoon network, la unele seriale, când le prind. De exemplu, de pe acel post îmi place foarte mult ”Fosters”.

Nu consider că o persoană, aflată la 24 de ani din viaţa lui nu mai are dreptul să se uite la desene animate. De ce există concepţia că dacă te-ai făcut mare nu mai ai voie să faci o grămadă de lucruri, printre care şi ăsta? Mie mi se par foarte amuzante şi relaxante în acelaşi timp.

Oricum ”South Park” e în topul preferinţelor, deşi oricum acest gen de animate nu e pentru copiii sub 16-18 ani. Din aceeaşi categorie fac parte şi ”Family Guy” sau ”Futurama” pe care vă recomand să nu le pierdeţi. Sigur le găsiţi pe net, undeva şi după aia nu vă mai despărţiţi de calculator câteva sezoane.

În concluzie îmi plac desenele animate, indiferent de ce zice lumea. Dacă vă plac şi vouă spuneţi care, poate mai aflu şi eu ceva serii noi.

Tocmai ce am ajuns acasă dintr-o escapadă aproape de maghiarime, adică Satu Mare, oraş liniştit de graniţă, alea, alea… Am avut nişte treburi pe acolo şi m-am aşezat la drum cu un bun prieten, viitor cumnat. Servus cumnăţele! “Eigeseiget Iony” sau cum s-o zice.

Mergem , rezolvăm ce era de rezolvat şi revenim în mult iubitul şi stimatul Cluj. Dar pe drumul de întoarcere, vrând o perioadă de relaxare, mă pune pe mine în spatele covrigului. Şi dăi şi luptă prin gropile adânc înfipte în carosabil, când unul cu un Opel Astra alb, tot în spatele meu, să mă ia, să nu mă ia… nu a avut ocazia.

Şi cum eu mergeam regulamentar… Cum adică nu mă credeţi? Pe cuvântul meu, aşa e… Ce ziceam? A, da … regulamentar, stă omul cu morcovul în spatele meu întreaga localitate, că de, autorităţile stau la pândă în slujba cetăţeanului. Şi după o bucată de vreme, i se acreşte omuleţului de regulamentaritatea mea şi hop, să treacă de mine.

Şi chiar m-a luat, dar ghinionul lui a fost că m-a depăşit pe linie continuă, la intrare în localitate, din faţă apropiindu-se o maşină albă cu butoiul radarului etalat ostentativ pe parbriz. Din maşina albă iese pe geam mâna “oarbă” a legii punându-l pe omuleţul meu pe liber. Ce-i drept şi eu am fost cu morcovul pentru că exact în acel moment vorbeam la telefon, dar spre deosebire de omuleţ delictul meu era mult mai mic, aşa că am scăpat printre degetele răsfirate ale mâinii necruţătoare.

Aşa că, te rog nu mă înjura pe mine că nu ai avut răbdare să stai cuminte în spatele meu, încă o localitate.