România învinge Insulele Feroe cu 1 la 0 într-o partidă în care numai de fotbal nu se poate vorbi. După o primă repriză cheală, fără nici un gol, cu o ratare din faţa porţii, când portarul era dus cu vaca, românii mai reuşesc să ia un cartonaş roşu, iar mai apoi, în 10, să marcheze un gol decent, ajutaţi de eroarea de plasament a portarului ”feroist”.

Aş tinde să cred că românii încep să joace fotbal de la 10 oameni în jos. Unul în plus şi picioarele încep să se încurce în minge, coechipierii să şuteze unul în celălalt, să se dea cap în cap şi să se enerveze unii pe alţii. Poate că greşesc eu, dar dacă intră în formaţie completă, în loc de fotbal, România joacă bambilici, polo pe iarbă sau jocul ăla interesant ”dacă primeşti mingea, dă-o adversarului cât mai repede”. La ăsta din urmă românii se pare că excelează.

De finalul partidei nici nu mai pot să vorbesc, dar cred că au încercat să joace ”ţineţi mingea cât mai mult în propriul careu”. Felicitări pentru victorie. Hai România. Şi încă mai vreţi să batem Franţa…?

Felicitări proaspetei campioane olimpice la judo, Alina DUMITRU, care a reuşit să câştige meciul împotriva Cubei cu un ippon superb ţintuind-o la pământ pe Yarnet BERMOY. La început nici ei nu-i venea să creadă, aşteptând decizia finală a arbitrului, care bineînţeles că a fost:

AUR PENTRU ROMÂNIA LA JUDO

Sportivii au rămas unul din puţinele lucruri care ne mai pot face să ne gândim cu mândrie la ţara în care trăim. Felicitari încă o dată, Alina.

Ce poate fi mai relaxant după o noapte de petrecere, în care ai dormit două ore şi apoi ai zburat la serviciu unde te aşteaptă alte socoteli, decât o partidă de tenis în care să pui şi să dai sufletul din tine?

Cred că îmi vin căteva idei cu ce ar putea fi mai relaxant, de exemplu un masaj tailandez sau de ce nu chiar un somn de douăsprezece ore, dacă altceva mai bun nu găseşti. Dar nu, mie mi-a trebuit tenis, să mă rup în figuri pe terenul de zgură.

În momentul ăsta sunt rupt de oboseală şi tot ce văd în faţa ochilor e o pernă pufoasă şi un somn ca-n poveşti. Oricum, ia vedeţi câteva secvenţe cu ce am isprăvit pe acolo.

L.E.: Soundtrack-ul e de la anime-ul “Prince of tennis”

Oameni buni, am înnebunit eu sau sportul nu mai e ce a fost?

Să mă explic:
Antena 1, ştiri sportive: Chivu tremură când se gândeşte la dans;
Pro Tv, ştiri sportive: Masca lui Rădoi nu e „trendi”;
National Tv, ştiri sportive: Paranghelia lui Becali…

Staţi puţin să procesez… Evrika, am găsit modelul:
Orice post de televiziune, ştiri sportive: orice subiect demn doar de un tabloid.

Şi atunci unde este sportul? Ce să zic, poate că mă interesează fobia lui Chivu în legătură cu dansul, dar nu cred că subiectul ar trebui prezentat într-o rubrică de ştiri sportive sau cel puţin nu accentuat într-un asemenea hal. Daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi mai vorbiţi şi despre sport într-o astfel de rubrică, măcar aşa de obraz, că altfel trebuie să-i schimbaţi şi titlul.

L.E.: Exemplele din acest articol sunt fictive. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.