Am vizionat Quantum of Solace. Asta a fost o afirmaţie şi atât. Ar fi singura şi de ajuns despre capodopera de faţă. Nu am fost mişcat în nici un sens, în afara gustului amar întâlnit de papilele mele în timpul derulării creditelor de final. Mai bine vedeam un nou episod din Star Trek şi tot mi se părea mai puţin fantezist

Asta nu neapărat din cauza tehnologiilor avansate folosite în film, ci mai mult din cauza worker-ului de Bond, James Bond care e jucat din ce în ce mai prost. James Bond-ul din QoS putea foarte bine să-l joace pe Terminator care nu se mai sătura niciodată de ”I’ll be back”.

Am dreptate ce ce zic, e worker şi parcă de data asta s-a văzut cel mai bine sau o fi doar o impresie de-a mea. Nu îl pot admira, nu mă face să-mi doresc să fiu în locul lui, nu mai are stil, parcă s-a ramolit. Munceşte pe rupte, sub papucul uneia de se crede mama tuturor, ce mai, worker.

Încă mai sunt puţin reticent la ştirea de pe ciutacu.ro cu privire la blogul domnului Mircea. Totuşi înclin să-i dau crezare tocmai prin prisma faptului că prietenul omului o mediatizează în propriul spaţiu de scris. Şi de ce şi-ar face Badea blog; el, care încă de la începuturi, trânteşte cu bloggeri în stânga şi în dreapta ori de câte ori i se iveşte ocazia?

Un singur motiv îmi vine acum în mintea creaţă şi se conturează într-un şi mai singur cuvânt: CONTINUITATE. Are de ceva vreme emisiunea ”În gura presei” de pe Antena 3. Nu, nu e de pe Antena 1 cum marea majoritate pe care i-am întâlnit cred. E pe 3 în jurul orei unsprezece noaptea. Şi cum ”ceva vreme” trece ca orice pe lumea asta omu’ se gândeşte la diversificare. Şi unde e cel mai bine să diversifici, unde ai ”audienţă” maximă, în luma chiar? Pe reţeaua asta mare, bat-o vina s-o bată, de se numeşte Internet.

Şi uite aşa, dezicându-se de proprietatea de a fi blogger, Mircea inaugurează blogul în propriu-i stil flegmatic, având ca aproape întotdeauna o privire neîncrezătoare înspre tehnologie:

ASTEA SUNT DOAR NISTE TESTE

Sau cum ar zice românul, spiritul timpului, spiritul timpurilor şi a societăţii sau gardianul spirit al secolului. No, nici nu credeam că germanii pot zice atât multe lucruri cu un singur cuvânt. Îi credeam mai mult exacţi decât ambigui.

Conspiraţii, atentate false, manipulări de mase, secretele bine păzite ale religiilor, toate într-un singur film documentar numit ”Zeitgeist”. Devoratorii de S.F.-uri şi de teorii conspiraţioniste trebuie să guste din filmul ăsta pentru a-şi potoli setea de senzaţional.

Dar cum în toate acţiunile de acest gen există şi un sâmbure de adevăr, merită vizionat şi de către publicul larg. Totuşi, ca o  recomandare din partea mea, nu tot ce zboară se mănâncă. Mai pe înţelesul tuturor, informaţiile prezentate în documentar trebuie filtrate prin propriile voastre minţi, fără a vă lăsa influenţaţi de senzaţionalul prezent peste tot în acest film.

P.S.: Filmul poate fi vizionat AICI . Atenţie şi la efectul de Halo!

Notă: Acest documentar se poate folosi doar cu acordul sau în prezenţa părinţilor. Dacă se constată efecte adverse, adresaţi-vă psihiatrului sau medicului neurolog, după caz.

Chiar toate filmele trebuie sa aibă o continuare? Îşi lasă producătorii o portiţă de scăpare în caz că au dat buffu’ şi trebuie să continue seria începută pentru a lua iar cât mai mulţi bani de pe audienţe, vânzări de bilete şi figurine cu actorii din film? Nu ştiu dacă toate aceste motivaţii sunt reale, dar un lucru e sigur. Pe măsură ce filmul …se întoarce mai mult, calitatea acestuia scade chiar într-o manieră exponenţială.

Să luam câteva exemple:

Rambo, bazat pe clasicul I, II, III şi se pare că nu mai vrea să se oprească din număratul ăsta. O să ajungă Stalone în cărucior cu o mitralieră montată pe cotiera dreaptă, consumând muniţie aiurea în tramvai şi omorând tot ce mişcă. Chiar nu s-a săturat nimeni de aceeaşi poveste ”again and again”? În afară de vârsta actorului şi de terminaţia din coada cuvântului Rambo, în esenţă, nu se schimbă nimic.

Matrix. Film bun din punctul meu de vedere, aduce efecte speciale noi, o altă viziune asupra lumii în care trăim şi pentru care încercăm să găsim noi explicaţii datorită lipsei de ocupaţie sau pur şi simplu pentru faptul că deja ne-am plictisit de ea. E filmul care introduce conceptul de ”reloaded” şi mai apoi ”revolutions”, nu că nu ar însemna acelaşi lucru ca şi II, III , dar e un concept nou, care, din păcate, aduce cu el aceeaşi problemă de învechit, deja-vu si calitate aiurea, atât în acţiune, cât şi în calitatea imaginativă a efectelor speciale. (”calitate imaginativa”, de unde oi fi scos asta?)

Ice Age urmează aceeaşi numărătoare neclintită, dar spre deosebire de Rambo a ajuns săracul doar pe la II. Mai are un avantaj, acela că îmi plac desenele animate aşa că ar putea să fie si IV că tot nu m-aş plictisi. Dar nu te străbate acelaşi ”feeling” care l-ai simţit la prima vizionare. Oricum nivelul calităţii Ice Age, măsurat în hohotele de râs scoase de la mine, păstrează acelaşi trend descendent (uite, alta, cică ”trend descendent”!) care conduce implacabil spre plictiseală.

Totuşi îmi pun speranţa într-o capodoperă din lumea animaţiei prin care şi-au făcut debutul trei pinguini specializaţi în arte marţiale. E vorba de Madagascar, la care am râs atât de mult încât dacă te uitai la mine după film, ziceai că tocmai am plâns în hohote timp de două ore. Dar, din păcate, pentru astă analiză trebuie aşteptat până în vara anului viitor când se va lansa al doilea Madagascar. Să nu mă dezamăgiţi, bufferilor.

Mi-am adus aminte de un serial bestial pe care l-am vizionat, bineînţeles că nu pe vre-un canal de televiziune românesc, ci la îndemnul unui prieten. După ce am făcut rost de el, nu m-am mai putut despărţi de monitor. Normal, că a trebuit să dorm şi eu din când în când şi să mănânc, câte puţin.

Te ţine cu sufletul la gură, curios ce se va întâmpla în următorul episod. Uitaţi de ”Prison Break” şi alte prostii de ăstea. Roma e un serial de bun gust şi eu unul chiar cred că aşa se întâmpla pe acea vreme. Nu mă ascund, e violent, e puţin obscen, dar te transpune în atmosfera acelor timpuri. Merită văzut, dar vă sfătuiesc să îl vizionaţi cu moderaţie pentru că sunt doar două sezoane şi o să se termine atât de repede încât o să vă pară rău că v-aţi uitat la un sezon într-o zi.

Da, măi, două sezoane. Este exact aşa cum se spune: Lucrurile bune se termină mai repede. Dar dacă ar fi lungit-o, bănuiesc că nu mai era atât de bestial serialul. Se găseşte pe net, destul de uşor, e din 2005, de sorginte britanică, dar nu moşteneşte deloc plictiseala şi tipicăria insularilor.

Episoadele le găsiţi pe IMDB: Seria 1 şi Seria 2 (ca să ştiţi când le-aţi luat pe toate)