Cum unde? La noaptea nopţilor, noaptea albă, noaptea reducerilor. Ştiu că e cam întârziat, dar acuma mi-am amintit de ea. Dacă aţi fost înseamnă că ştiţi de reducerile “bombă”, dacă n-aţi fost, să ştiţi de la mine că n-aţi pierdut nimic, nici măcar timpul. Pe lângă faptul că circulaţia în jur era blocată în aşa hal încât am făcut 30 de minute pe vreo 500 de metri, locurile de parcare erau un lux.

N-am vazut atâta populaţie în perimetrul ăla, de când s-a deschis magazinu’. Şi toată lumea alerga de nebună după reducerile anunţate cu atât de mult tam-tam încât ai fi crezut că primeşti totul pe gratis, numa’ să fii acolo să poţi duce cât de multe.

Nici pe departe ceea ce aştepta lumea. Să vă dau un exemplu de reducere. Haină de iarnă, reducere 50%, cum să n-o iei când vezi un asemenea chilipir? Matematica-i totuşi alta, că 50% din 1400RON tot 700RON face pe oricâte feţe ai întoarce haina cu pricina. Şi pe deasupra multe magazine făceau reduceri ioc, deci noaptea albă a reducerilor, un mare fiasco din punctul meu de vedere.

Totuşi e bine că ai internet gratuit si poţi să vorbeşti pe messenger cu prietenu’ de pe canapeaua alăturată.

Poate fi numit blogging-ul un nou tip de profesie? Cred că s-ar putea cataloga ca fiind o subramură a profesiei de scriitor. La fel ca un editorialist, încerci să-ţi faci cunoscute propriile concepţii asupra lumii, dar spre deosebire de acesta sau de un alt oarecare scriitor, criticii îşi manifestă prezenţa din prima clipă în care ai publicat articolul. Iar dacă această prezenţă nu este resimţită prin comentarii, sigur o vei regăsi indirect în numărul de vizite sau numărul de abonări înregistrate pe blog.

Ca şi mai toate profesiile cunoscute până acum, aceasta cere devotament şi perseverenţă, dar trebuie să implice şi un anumit grad de plăcere. Desigur, că această plăcere, combinată cu satisfacţia poate conduce la o muncă lejeră, fără griji, având potenţial maxim de dezvoltare. Doar cerul este limita, şi numărul de utilizatori de Internet.

A fi blogger nu înseamnă să scrii în neştire, verzi şi uscate. În nici un caz. Şi dacă vrei s-o faci bine, nu e nici prea uşor. Cum oricine are un scop, ţel într-o anumită activitate, aici trebuie să ai trafic. Dacă vrei să scoţi bani vrei trafic ca să-ţi crească rating-ul la review-uri sau veniturile din reclame şi chiar dacă blogul este unul personal, fără a avea ataşat un model de făcut bani, tot vrei să ai trafic. Altfel de ce să mai scrii? Să nu vadă nimeni? Cu cât numărul de persoane care îţi accesează blogul este mai mare, cu atât creşte satisfacţia, fie ea financiară sau de alt tip.

Traficul nu se obţine uşor. O promovare bună a blogului nu este o cale sigură spre succes. Blogul trebuie să aibă conţinut. Iar conţinutul de calitate se obţine prin muncă. Aici am vrut să ajung. Deci un blogger munceşte. De la campanii privind publicitatea blogului, că altfel nu află lumea de tine, până la crearea unui conţinut de calitate.

Deci cunoscuţi şi apropiaţi ai bloggerilor, nu mai luaţi în derâdere munca prietenului scriitor, pentru că merită mai mult de atât. În schimb puteţi să-l sprijiniţi şi, de ce nu, chiar să-l ajutaţi în saga lui de a atrage atenţia maselor.